În multe fișe de post apare o clauză care prevede executarea „altor sarcini trasate de superiorul ierarhic”. Aceasta a devenit o practică frecventă în relațiile de muncă, însă poate ascunde riscul unor modificări unilaterale ale contractului, ceea ce nu este permis din punct de vedere legal.
Legea protejează predictibilitatea locului de muncă, adică dreptul angajatului de a cunoaște încă de la început ce atribuții și volum de muncă are. Acest drept este consolidat prin Legea nr. 283/2022, care transpune în legislația națională Directiva (UE) 2019/1152. Potrivit articolului 17 din Codul muncii, angajatorul are obligația de a informa candidatul, înainte de semnarea contractului, cu privire la elementele esențiale ale acestuia: funcția, atribuțiile specifice (fișa postului), salariul și durata muncii.
Această obligație asigură consimțământul informat al angajatului, care acceptă să presteze o muncă determinată pentru un salariu stabilit, pe o durată fixă. Orice schimbare a acestor condiții implică o nouă negociere și încheierea unui act adițional semnat de ambele părți. Astfel, modificarea unilaterală a fișei postului sau a atribuțiilor esențiale este ilegală.
Un aspect important este că fișa postului are valoare contractuală, fiind anexată la contractul individual de muncă. Prin urmare, modificarea atribuțiilor prevăzute în aceasta trebuie să respecte procedura legală. Articolul 17 alineatul (5) din Codul muncii prevede că orice schimbare a elementelor esențiale ale contractului necesită acordul ambelor părți.
Există însă o distincție între modificările minore ale sarcinilor, pe care angajatorul le poate face în virtutea dreptului de organizare a muncii, și schimbările care afectează „felul muncii” sau „norma de muncă” (cantitatea de muncă într-un program stabilit). Jurisprudența a subliniat că angajatorul nu poate impune modificări semnificative fără consimțământul angajatului.
De exemplu, atribuirea unor sarcini noi „în specialitatea angajatului” devine problematică dacă acestea se adaugă celor deja existente fără a se elimina altele, iar volumul total depășește norma de muncă convenită. În astfel de situații, angajatul nu poate fi sancționat pentru neîndeplinirea unor sarcini care, în mod obiectiv, nu pot fi realizate în timpul programului de lucru stabilit.
Pe scurt, angajații au dreptul la un loc de muncă previzibil, cu sarcini clare și un volum rezonabil de muncă, iar orice modificare importantă trebuie negociată și acceptată în mod explicit. Acest cadru legal contribuie la echilibrul relațiilor de muncă și la prevenirea abuzurilor în gestionarea atribuțiilor profesionale.